E destul de greu sa scrii primul articol….vrei sa spui o gramada de chestii si nu-ti gasesti cuvintele, pagina alba a ecranului pare si mai alba si mai mare si mai goala….e ca-n cosmarurile alea cand esti despuiat in mijlocul unui hyermarket si toata lumea se holbeaza la tine, chiar si casieritele care, slava Domnului, au vazut o gramada de lucruri incat nu prea mai pot fi uimite asa de usor.

Deci…ce pacate amarate ai putea sa scrii in primul articol de pe blog? Cum ca esti cutare, ai nu stiu cati ani, iti place galbenul pai, apa rece si porumbul fiert in miez de vara? Aiurea…pe cine ar putea interesa asta? Ca doar „de gustibus not discutandum” – latina mea e cam invechita, habar n-am daca am scris bine si daca n-am scris traducerea e „nu poti sa te caci in gustul omului” pentru carcotasii care stiu latina si de-abia asteapta sa ma corecteze si sa dea cu piatra aratandu-mi greseala cu deștu’. Dupa cum se vede, am si diacritice, dar mi-e prea lene sa le folosesc…o fac doar daca ajuta cu oaresce chestie cititorul, altfel mi-e mai comod sa scriu pe english fara sa-mi bat capul cu caciuli si alte alea.

De ce Terasa cu carti? Imi place sa scriu, imi place sa citesc – carti mai usoare sau mai grele, dar daca sunteti cititori de Kant va spun de-acum ca n-o sa gasiti de-astea pe-aici. Nu-mi sparg creierii cu filozofii si psihologii, nu-mi bat capul sa descopar motivatii ascunse ale gesturilor sau cuvintelor, treaba fiecaruia de ce face ce face. Imi place sa scriu, chiar daca uneori ma mai pierd printre cuvinte si de la un apus de soare ajung la dat cu pietre in masina „fostului” care s-a incurcat c-o pipita de douajdeani si-a plecat intr-o toamna cu miros de pere dulci si struguri negri.

Ziceti c-am batut campii destul pentru primul articol de pe blog? Asa ma gandeam si eu… De ce Terasa cu carti? Io-te de-aia…c-asa mi s-a parut mie mai cu mot. Ce-o sa scriu aici? habar n-am….ma hotarasc eu pe parcurs!